Diareea la păsări - afecţiune cu cauze multiple!

La păsări dejecţiile se prezintă sub forma unei mase brune, cu o parte mai lichidă şi albicioasă de uraţi de calciu. Pasărea are diaree, atunci când aceste dejecţii sunt lichide şi dese, de culoare variabilă de la maro la orange sau galben.

Cauze

Diareea este favorizată de numeroşi  factori, dintre care cei mai importanţi sunt: factorii alimentari, agenţii infecţioşi şi parazitari.

Factorii nutriţionali care antrenează un supraconsum de apă, favorizează formarea dejecţiilor lichide. Dezechilibrul în anumite minerale, vitamine, proteine, excesul în glucide, lipide şi proteine, dar şi consumul de furaje mucegăite, contribuie la apariţia diareei.

Anumiţi factori infecţioşi precum Escherichia coli, Campylobacter jejuni, salmonelele, pot să producă diareea la păsările în creştere. De asemenea, anumite virusuri (reovirusuri, adenovirusuri, coronavirusuri) care acţionează prin asociere cu una sau mai multe bacterii pot provoca enterite şi diaree. Aceşti agenţi infecţioşi pot să ducă la fenomenul de malabsorbţie, caracterizat prin aspect zburlit al penajului (alură de elicopter a puiului), dificultăţi în locomoţie şi diaree, care duce la o diminuare a utilizării digestive a nutrienţilor, în special a vitaminelor şi oligoelementelor.

Tubul digestiv al păsărilor poate fi sediul mai multor specii parazitare, care, în cazuri de infestaţii puternice, determină îmbolnăviri digestive manifestate prin diaree, uneori cu sânge. Eimeriile (coccidiile) sunt cele mai frecvente, acestea pătrund în profunzimea mucoasei intestinale provocînd modificări anatomice la acest nivel şi ca o consecinţă, modificări ale absorbţiei intestinale. În tubul digestiv, în afara eimeriilor mai sunt şi alţi paraziţi care afectează păsările: viermii rotunzi, tenii, trematode şi histomone. Cauzele care determină diareile se stabilesc ţinînd cont de ancheta epizootologică sau prin examene de laborator prin care se evită confuziile între bolile păsărilor ce au ca semn clinic comun diareea: diferite parazitoze (coccidioză, spirochetoză, ascaridoze), carenţe, toxiinfecţii alimentare etc.

Consecinţe

Diareea contribuie la creşterea umidităţii aşternutului, care se accentuează când în mediul ambiant temperatura este scăzută şi umiditatea crescută. Astfel, condiţiile de microclimat favorizează apariţia în exces a amoniacului în adăpost care, în absenţa unei ventilaţii adecvate, are efecte negative asupra aparatului respirator al păsărilor. Un aşternut prea umed favorizează ulceraţii la nivelul picioarelor (cruste plantare) şi provoacă dermatite mai ales la nivelul pieptului. De asemenea, umiditatea din adăpost este factor favorizant pentru unele boli parazitare (coccidioză, histomonoză).

Efectele produse de diaree nu conduc neapărat la moartea păsărilor, ci duc la deshidratarea lor, scăderea greutăţii la păsările adulte şi a vitezei de creştere la pui; ca urmare, creşte indicele de consum al furajelor, fiind afectate performanţele zootehnice.

Profilaxie

Constă în asigurarea unui microclimat corespunzător şi măsuri de igienă: dezinfecţii cu Decontaminol, Catiorom, Pursept; deparazitarea internă, periodică, a păsărilor cu Rombendazol F, deparazitarea cu insecticide, atât a păsărilor, cât şi a adăposturilor, cuibarelor sau a locurilor din apropierea acestora cu: Romparatox P, Romparasect 5%, Romparasect Forte. Este necesară asigurarea unor raţii alimentare echilibrate în proteine, vitamine şi minerale, prin suplimentarea furajelor cu premixuri: Romstarter 9+1 A, Ovoplus, Romzeofort, Cavitrom.

Tratamentul diareei

Se face în funcţie de agentul cauzal, cu medicamente antiinfecţioase cum ar fi Eritrom, Oxirom, Enrofloxarom, Galiprotect C, Romigal; cu medicamente anticoccidiene Sulfacoccirom C; cu medicamente antiparazitare interne şi externe, fiind necesară corectarea alimentaţiei şi a factorilor de microclimat.

Dr. Viorica Chiurciu, doctor în medicină veterinară

Sursa:www.revistafermierului.ro