AGRICULTURĂ RESPONSABILĂ. ÎN VIZITĂ LA PRIMA DIN LUME FERMĂ DE ACOPERIȘ
Cred că încă nu am apucat să vă spun cât de multe asemănări văd intre Moldova și Quebec. Pe bune, nu râdeți. Începând cu probleme de identitate națională, continuând cu cele de concurență între cele 2 limbi de bază, vorbite în societate, corupție doar că la alte proporții, politicieni la fel de fățarnici și meschini și multe altele.
Mai au ei ceva prin care ne asemănăm. Iarna. Da, iarna. Mai puțin durata ei, dar intensitatea e cam aceeași. Bine se întâmplă și temperturi pe care în Moldova mai rar le avem în sezonul rece. Dar în general, iarna e aceeași: geroasă, cu precipații, doar că în Quebec ea durează vreo 5-6 luni, e cu mai multă zăpadă și e mai frumoasă, mai ales când se topește.
În schimb ei sunt mai mari, mai mulți, mai înghesuiți. Și respectiv consumă mai mult și ocupă mai mult spațiu. Din aceste considerente, dar și din cele climaterice, în zonă a fost adoptată o idee extraordinară: agricultură pe acoperișuri de clădiri urbane. Tema mi s-a părut atât de interesantă, încât mi-am ales-o ca studiu la facultate și firesc că am mers să văd cum funcționează ideea. Noroc, că la Montreal se afla în acea perioadă și Ion Ștefăniță, Directorul Agenției de Inspectare și Restaurare a Monumentelor din RM, un om cu o curiozitate profesională de invidiat. Cum să nu vrei să-l impresionezi pe Ion cu ceva legat oarecum de pasiunea sa.
FERMA LUFA ÎN COSTRUCȚIE. MONTREAL.2010
Am aflat despre Ferma Lufa din FB. O să încep de la faptul că au un marketing absolut fenomenal, iar rețelele de socializare sunt exploatate la maximum. Și acest detaliu, atât de ignorat de majoritatea productărorilor locali din Moldova le aduce o sumedenie de beneficii celor de la Lufa. Ei nu cheltuie bani pe anunțuri în ziare, reviste, tv sau radio. Site-ul lor LUFA.COM și FB își fac extraordnar de bine treaba, mai ales dacă în spate este un om dedicat doar acestui domeniu, promovării.
MOHAMED HAGE ȘI ECHIPA CARE A STAT LA BAZA LUFA FARMS
Lufa este prima din lume fermă comercială, crescută pe acoperiș de clădire urbană. Afacerea a pornit în 2011, la Montreal, la înițiativa unui tânăr din Liban, pe nume Mohamed Hage. Căutând idei inovatoare pentru a lansa o întreprindere agricolă, acesta a descoperit o multitudine de inovații în domeniu. A găsit un specialist în agricultură, unul în marketing și încă unul în construcții. Lucrul echipei a început în 2009, așa încât în 2 ani să fie deschisă prima fermă.
FERMA LUFA.VEDERE DE SUS. 2013
MOHAMED HAGE, FONDATOR LUFA FARMS
Lufa livrează săptămânal coșuri cu legume la circa 400 de montrealezi. Prețul unui coș standard este de 30 $. Am încercat și eu serviciul lor. Nu e chiar mic prețul, iar conținutul lui, cumpărat la magazin, ar reduce prețul achiziției cam cu minim 25-30 %. Există însă o categorie de consumatori care dedică tot mai multă atenție la ceea ce mănâncă și la proveniența produselor care ajung pe masa lor. Aceasta categorie este caracterizată și printr-un puteric simț al responsabilității sociale. Mohamed Hage este vegetarian și în afară de calitatea impecabilă a produselor sale, acesta mai invocă câteva argumente puternice în favoarea afacerii sale.
Podusele sunt tot timpul proaspete, fiind livrate imediat cum sunt colectate. Lupta cu dăunătorii se face nu prin pesticide ci prin biocontrol, adică utilizarea altor insecte, inamici ai dăunătorilor. În aceste pachețele se află larvele unor gâze care odată eliberate încep să-și caute de mâncare prin grădină, nimicind astfe insectele care dăunează plantelor.
Ferma sa utilizează, în primul rând, apa căzută de la precipitații și o reciclează. Aflându-se pe acoperiș, Lufa folosește de 2 ori mai puțină energie pentru încălzire decât o seră obișnuită. Deșeurile organice sunt trasformate pe loc în compost.
În plus, ferma Lufa colaborează cu mici producători locali care împărtășesc valorile companiei. Da, sună puțin cam străin, dar o companie făcută cu cap are, în primul rând, niște valori și are grijă să le promoveze și să le propage prin activiatea sa. De aceea, în coșul de la Lufa poți comanda și iaurt bio și pâine de casă, și dulcețuri și multe alte bunătăți locale. Toate acestea le-am văzut și gustat în timpul vizitei noastre la Lufa. Și totuși agricultorii lor ar putea da niște lecții de patriotism și mândrie națională la ai noștri. Nici lor nu le vine ușor, nici lor afacerea nu le merge ca pe unt, și ei se plâng că agricultura nu aduce profit și mânâncă multe resurse. Dar când vine vorba de produsele cultivate de ei, fie vorba de usturoi sau nuci, aceștia le prezintă de parcă ar fi făcute din aur. Respectul față de rodul muncii lor și mândria nemărginită pentru faptul că-s crecute local, în Quebec, iată ce am putea să mai învățăm noi de la ei. Un alt aspect de învățat, important și el, la fel de mult, ca și calitatea produselor, este expunerea, marketingul. Parcă nu e mare lucru să aranjezi câteva lăzi din lemn sau tiucuri de paie, dar peisajul imediat prinde altă față și te duce cu gândul la grădina bunicii. Iar expresia ”Eat local” aș transforma-o într-un slogan de țară pentru Moldova și aici mă refer nu doar la agricultură, ci la tot, dar absolut tot de ce este în stare să rpoducă Moldova și oamenii săi: haine, încălțăminte, mobilă, artizanat. Această nu este o alegere întâmplătoare. Este o opțiune conștient asumată, atunci când facem cumpărăturile, pentru a susține și respectiv pentru a dezvolta inițiativele locale, atât de importante pentru Moldova, economia ei, bunastarea și sănătatea populației sale.Mulțumiri speciale fotografului nostru Vitalie Iahnei, basarabean stabilit la Montreal, specialist în arhitectură și pur simplu un om bun. Sursa:nataalbot.md
